Leadership și vocea autentică

Rodica Obancea / Coach profesionist pentru lideri și echipe, antreprenor în serie / 12 aprilie 2022

Una dintre ideile care m-a inspirat în ultima perioadă, am auzit-o la o colegă: leadership-ul se face cu picioarele și managementul cu mâinile. Îi explica unui client că dacă vrea să aibă impact ca lider, trebuie să fie prezent printre oameni, dar și să își suflece mânecile, să organizeze și să eficientizeze. Am rezonat cu paralela făcută și văd util să mai adaug o parte a corpului care este implicată în practica leadership-ului: vocea. „A avea voce” este o cerință de bază dacă ești cântăreț, însă „a fi o voce” spune ceva despre impactul pe care un om îl are. 

Văd o corelație între leadership și a fi o voce ca lider – consider că este una dintre definițiile leadership-ului. „A te face auzit(ă)”, „a da voce ideilor tale”, „a fi ascultat(ă)” , „a-ți împărtăși perspectiva”, „a da feedback”, „a pune limite”, „a cere feedback”, „a da feedback”, „a cere ajutor”‚ „a seta direcția” sunt câteva caracteristici ale vocii noastre autentice, spun multe despre noi ca oameni. Par caracteristici simple, însă pot avea un impact mare în amprenta și valoarea pe care fiecare o poate aduce. Și, uneori, a le pune în practică poate însemna asumare de riscuri, încredere, curaj, deschidere, dar și aroganță, critică, neîncredere. 

Pun focus în acest articol pe cultivarea unei voci autentice ca lider, deoarece, cum spune Rumi „jumătate din frumusețea noastră vine din modul în care vorbim”. Conversațiile noastre ne definesc ca omeni: atât conversațiile interne, cele din mintea noastră, cât și conversațiile externe. Modul în care noi vorbim cu noi înșine, dialogul interior, ne împuternicește sau ne ține mici. Una dintre marile provocări pe care le văd în sesiunile de coaching cu lideri, este de a fi conștienți și de a alege responsabil conversațiile noastre cu noi înșine. 

O scurtă reflecție - pentru cei care vor să pună atenția pe vocea internă: te invit să te gândești la vocea internă, la mesajele pe care ți le spui tu, ție, preponderent. 

- Ce fel de voce este vocea internă? 

Observ frecvent corelația dintre vocea internă și vocea externă – când vocea internă este preponderent critică, la fel este și cea externă (în sensul în care îți va veni natural să te exprimi critic, să exprimi natural acest tip de perspectivă). 

În conversațiile externe, prin ideile pe care le aducem în conversație sau prin tăcerea noastră, devenim mici sau ne lărgim prezența, amprenta. Prin dialogul nostru sau prin tăcere, noi micșorăm sau înălțăm cealaltă persoană și limităm posibilitățile dintre noi. Modul în care ne folosim vocea determină calitatea relațiilor noastre, cine suntem noi în echipă, în organizație, în familie, în lume și ceea ce acestea pot fi și pot deveni. 

Din rolul de coach, întâlnesc mulți manageri și profesioniști care sunt foarte atenți, precauți, rezervați (adesea întâlnesc oameni care se limitează, se micșorează pe ei înșiși) în modul în care aleg să fie vizibili, să se exprime pe ei înșiși și ideile lor, să aibă inițiative sau să se facă auziți, să fie o „voce” autentică, deoarece alții îi vor judeca, îi vor critica. Critica doare, la fel și judecata.

Una dintre lecțiile relevante legate de articularea ideilor proprii, atât în scris cat și verbal, în ședințe, întâlniri de business și nu numai, este o lecție din coaching – ca și coach am învățat că am nevoie de o neutralitate a vocii. Am nevoie să îmi exprim ideile în mod neutru:
- fără atașament față de ideea exprimată, ea poate fi acceptată sau nu, și ambele perspective  sunt ok pentru mine; 
- fără să critic; 
- fără să minimizez cealaltă persoană; 
- fără să învinuiesc; 
- fără să reduc la tăcere sau să închid gura altcuiva; 
- fără să resping sau să destabilizez o persoană/echipă prin ceea ce spun. 

Pentru mine a fost o lecție grea, încă mai lucrez în direcția aceasta – acesta este un obiectiv de învățare continuă pentru mine. Din rolul de coach dar și de lider, am învățat că, prin ceea ce spun, direct sau indirect, pot submina, descalifica, pot respinge ideile altor persoane, percepțiile lor, realizările, credințele, valorile sau perspectivele pe care le au. Am învățat că acest mod de a fi prezentă într-o conversație, are un impact negativ asupra disponibilității și abilității celorlalți de a se exprima în relație cu mine. 

În concluzie, subliniez ideea că noi suntem reponsabili doar de noi înșine și ne putem schimba doar pe noi înșine. Nu pe alții. 

O scurtă reflecție - pentru cei care vor să se uite în interiorul lor:
- Te invit să pui atenția în interiorul tău: ce crezi despre articularea ideiior tale? Care este credința care apare atunci când trebuie să spui ceva?
- Care este o credință nouă, care te servește mai bine, pe tine și potențialul tău de leadership?